Lulu va trimite ceva frumos:
marți, 16 februarie 2010
vineri, 12 februarie 2010
Etapele studentului
Lulu doreste sa treaca in revista cateva chestii:
Studentul trece prin mai multe etape in viata sa, de aceea am dorit sa fac o mica clasificare:
De aici, in functie de rezultate, intalnim doua tipuri de studenti:
Sursa: proprie, colegul de camera, restul studentilor pe care-i cunosc.
Multumiri: - Costi, mi-ai dat inspiratia cand ai zis " de sem viitor ma duc la toate cursurile"
Lulu va multumeste ca ati avut timp sa cititi aceasta minunata cercetare.
Studentul trece prin mai multe etape in viata sa, de aceea am dorit sa fac o mica clasificare:
- - initierea : perioada de acomodare (deobicei are loc la inceputul semestrului) - multa bautura, viata frumoasa, abia da pe la cursuri, si cateodata pe la seminarii, e miezu (sau pita).
- - aprecierea: perioada dinainte de sesiune - deja parca incepe sa se intereseze de examene, sa vada cand le are, face rost de suporturi de curs, abia acum isi trimite proiectele - perioada: inainte de sesiune cu 1-2 sapt - stare: alcool inca prezent in sistem, distractie la fel ca in perioada de initiere numai ca se culca mai tarziu pentru ca se intereseaza de lucrurile mentionate mai sus
- - stresiunea propriu-zisa - studentul sufera, in momentul de fata cu pasi grei el se duce catre sala de lectura a caminului - loc de agatat - incearca sa invete, insa blonda din fata nu-l lasa pentru ca este imbracata sumar - datorita caldurii din sala de lectura, studentul renunta la alcool, dar nu la tot, se simte lipsa din buzunar, insa nu conteaza, exista colegi de camin.
- - rezultate - studentul este extrem de stresat, bea incontinuu, fumeaza de nu mai stie numarul tigarilor, dar conteaza ca alcoolemia este constanta si nu variaza, mereu peste 1 la mie.
De aici, in functie de rezultate, intalnim doua tipuri de studenti:
- - cei care au trecut de sesiune (numita si post-stresiune pozitiva) : studentul este fericit, bea in continuare, uita de cursuri, se bucura de faptul ca are timp liber si nu are restante, micul dejun il ia deobicei la 3-4 ziua.
- - cei care nu au trecut de sesiune (numita si post-stresiune negativa) : studentul, tot fericit este, bea in continuare, uita de cursuri dar si le aminteste in restante, timp liber are, doarme pana la o anumita ora, dar isi invata deobicei, daca doreste (variaza de la caz la caz), alcoolul inca este prezent in sistem, dar constiinta isi face aparitia (aparitia bineinteles ca nu este clara totalmente, dar este prezenta totusi)
Sursa: proprie, colegul de camera, restul studentilor pe care-i cunosc.
Multumiri: - Costi, mi-ai dat inspiratia cand ai zis " de sem viitor ma duc la toate cursurile"
Lulu va multumeste ca ati avut timp sa cititi aceasta minunata cercetare.
Vreme bolnavicioasa, oras urat, tara...
Urmeaza o vreme mai calduroasa, mai primitoare, deci multa crema de eugenie pe strazi. Si cand ma refer la crema de eugenie ma refer la noroiu ala lipicios, cleios, care se prinde cu gheare de pantalonii tai incat trebuie sa-i pui de doua ori la spalat ca sa scapi de pete.
Indraznesc sa-mi scot capul pe geam de teama sa nu raman prizonier in propria camera in care doar sunetu ventilatorului de la baie devine singura sursa de zgomot. Privesc catre oamenii care merg toti ca niste roboti pe strazi, de parca e o rutina. Vezi personaje cu casti in urechi (ma numar si eu printre ei), cum sunt in lumea lor, si ii inteleg. Prefer sa o ascult si pe celine dion decat sa mi polueze o dacie urechile. E destul cat fute aeru.
Si ca sa revin la atitudinea de student
Bag mana-n buzunar si dau de altceva ( nu de lulu ) , cu siguranta nu-s bani.
E fain sa te gandesti ca in trecut erai obligat sa muncesti, acum vrei sa muncesti, da n-ai unde, ti se ofera loc de munca, dar cu o rutina de 4 ore pe zi in care probabil o sa misti un produs dintr-o parte in alta, si vezi doamne sa nu faci vreo greseala si pe deasupra probabil mai esti tratat si ca un caine cu un salariu infect fiind probabil scursura de pe scara ierarhica privind locul de munca.
Nu vad nici o diferenta intre perioada 89 si 2009.
Acum probabil unu o sa-mi scoata ochii de genu: "Ba da vezi ca acolo erai ascultat stii si erai futut daca vorbeai urat de raposatu`, erau ratii de mancare...". Fii serios, si acum esti ascultat, numai ca legal, si acum te uiti ca bou la alimentara sa vezi ca mananci e-uri, conserve de pateu si salam eftin de nu stiu unde (cu siguranta nu din Romania pentru ca noi avem, dar ne place sa importam multe cacaturi).
Si mai ales la monetarul care-l dispui ca un student care nu lucreaza, 5 zile esti sefu` dupa aia faci cheta prin camin sa traiesti. Tot o ratie e si asta.
Lulu spune ca tre sa te descurci, ca asa face tot romanu. Si prin descurcat ma refer la metode ilegale si imorale, dai in cap la colt de strada sau iti deschizi xerox in camera(lulu si prietenii stiu de ce).
Si nu vreau sa ma gandesc la studentii care vin din alte parti, mai fac si o facultate grea unde probabil nu ar avea timp sa mai si munceasca, astia ce mai fac?
Nu pot sa vorbesc de atunci de parca am trait eu in perioada aia, m-am nascut in `89 da dupa spusele alor mai batrani si dupa documentarele vazute, cam asa as putea compara perioadele.
Asta e tara in care traim, sincer is cam satul de acelasi cacat modelat diferit in fiecare an.
Abia astept sa plec din Romania, ma duc sa culeg capsuni in Spania la vara ca acolo traiesc mai bine, cu siguranta.
Ca veni vorba de lucrat in strainatate, am luat si am analizat cu lulu frumos ofertele gen Work & Travel Grecia, America bla bla.
Toti ofera locuri de munca pentru toti studentii.
Daca stau sa ma gandesc bine, lulu de ce mai e inca in Cluj?
Simplu, pentru ca la work&travel trebuie sa dai niste bani inainte ca logic asa trebe, conferinte, alea alea, mai un suculet mai o bere shloftzgold sau cum naiba se scrie, pana-ti cauta ei un loc de munca, ti-l gasesc, nu-ti place, asta e. Toti se lauda ca vai s-au intors si au obtinut nu stiu cati bani. Aha, eu cred asta, lulu nu.
Plasament Independent: 530 $ + 200 RON (adica tu esti fraer si te interesezi dinainte cu sursele tale sa-ti gasesti un job)
Plasament Premium (cu job): 730 $ + 200 RON (iti gasesc ei locul pe vreo strada jegoasa in care stergi geamuri sau un mos la fund)
Cam astea sunt preturile, deci daca stau sa ma gandesc bine, asta suna ceva gen: "Dau bani, ca sa primesc bani, lucrand. Si mai si vad turnu Sears si statuia libertatii" De parca m-ar incalzi pe mine ca vad nu stiu ce cladire cu oameni in costum si cu un accent spalacit de engleza conducand un mustang sau un SUV de consuma pe zi cat consuma 3 dacii intr-o saptamana. Intrebarea mea e, cum dracu faci tu rost de bani? Ma-ta si tactu nu-ti dau atata ca probabil suma salariilor lor e cam pe atat, si mai au de platit intretinere si alea alea.
Lulu spune ca astia au venit deja cu o solutie.
Ca sa dai bani, sa stii ca te ajuta si banca (nu aia din parc), adica poti face ceva imprumut, dar tu tre sa-i dai inapoi, daca nu i-ai dat inapoi si bineinteles cu ceva comision, esti supt.
Poti primi un loc de munca, dar tre sa te rupi 8 ore pe zi cu nu stiu ce rutina de 2 lei, in care se spune ca ai posibilitatea sa-ti acoperi suma pe care ai platit-o + inca ceva ce ai putea sa cheltui tu cand te intorci acasa. (iti iei apartament si masina, ca in vise!)
Lucrurile nu stau asa, cand te gandesti ca te duci in America, iti trebuie viza. Nu ai primit viza, iar esti supt ca tre sa dai inapoi probabil banii pe care i-ai primit de la banca + ca esti in gaura cu probabil 200 de euro. (cam atata era parca pentru viza nu?)
Daca stau sa ma gandesc bine, vara asta probabil trebuie sa vad toti studentii pe plaja in Grecia servind bauturi racoritoare unui burtos. Aproximativ pe toti pe care ii cunosc vor sa plece la vara in afara, sa lucreze, si eu ma intreb, daca tot ne vedem toti acolo, nu ne gasim la o bere dupa munca? Vad ca toti avem loc, si toti avem sanse sa plecam, dar nu prea.
Se muta Romania in Grecia si in Spania, in America deja is prea multi mexicani si chinezi.
Noi sa fim sanatosi... si lulu.
Lulu va recomanda: o melodie
Indraznesc sa-mi scot capul pe geam de teama sa nu raman prizonier in propria camera in care doar sunetu ventilatorului de la baie devine singura sursa de zgomot. Privesc catre oamenii care merg toti ca niste roboti pe strazi, de parca e o rutina. Vezi personaje cu casti in urechi (ma numar si eu printre ei), cum sunt in lumea lor, si ii inteleg. Prefer sa o ascult si pe celine dion decat sa mi polueze o dacie urechile. E destul cat fute aeru.
Si ca sa revin la atitudinea de student
Bag mana-n buzunar si dau de altceva ( nu de lulu ) , cu siguranta nu-s bani.
E fain sa te gandesti ca in trecut erai obligat sa muncesti, acum vrei sa muncesti, da n-ai unde, ti se ofera loc de munca, dar cu o rutina de 4 ore pe zi in care probabil o sa misti un produs dintr-o parte in alta, si vezi doamne sa nu faci vreo greseala si pe deasupra probabil mai esti tratat si ca un caine cu un salariu infect fiind probabil scursura de pe scara ierarhica privind locul de munca.
Nu vad nici o diferenta intre perioada 89 si 2009.
Acum probabil unu o sa-mi scoata ochii de genu: "Ba da vezi ca acolo erai ascultat stii si erai futut daca vorbeai urat de raposatu`, erau ratii de mancare...". Fii serios, si acum esti ascultat, numai ca legal, si acum te uiti ca bou la alimentara sa vezi ca mananci e-uri, conserve de pateu si salam eftin de nu stiu unde (cu siguranta nu din Romania pentru ca noi avem, dar ne place sa importam multe cacaturi).
Si mai ales la monetarul care-l dispui ca un student care nu lucreaza, 5 zile esti sefu` dupa aia faci cheta prin camin sa traiesti. Tot o ratie e si asta.
Lulu spune ca tre sa te descurci, ca asa face tot romanu. Si prin descurcat ma refer la metode ilegale si imorale, dai in cap la colt de strada sau iti deschizi xerox in camera(lulu si prietenii stiu de ce).
Si nu vreau sa ma gandesc la studentii care vin din alte parti, mai fac si o facultate grea unde probabil nu ar avea timp sa mai si munceasca, astia ce mai fac?
Nu pot sa vorbesc de atunci de parca am trait eu in perioada aia, m-am nascut in `89 da dupa spusele alor mai batrani si dupa documentarele vazute, cam asa as putea compara perioadele.
Asta e tara in care traim, sincer is cam satul de acelasi cacat modelat diferit in fiecare an.
Abia astept sa plec din Romania, ma duc sa culeg capsuni in Spania la vara ca acolo traiesc mai bine, cu siguranta.
Ca veni vorba de lucrat in strainatate, am luat si am analizat cu lulu frumos ofertele gen Work & Travel Grecia, America bla bla.
Toti ofera locuri de munca pentru toti studentii.
Daca stau sa ma gandesc bine, lulu de ce mai e inca in Cluj?
Simplu, pentru ca la work&travel trebuie sa dai niste bani inainte ca logic asa trebe, conferinte, alea alea, mai un suculet mai o bere shloftzgold sau cum naiba se scrie, pana-ti cauta ei un loc de munca, ti-l gasesc, nu-ti place, asta e. Toti se lauda ca vai s-au intors si au obtinut nu stiu cati bani. Aha, eu cred asta, lulu nu.
Plasament Independent: 530 $ + 200 RON (adica tu esti fraer si te interesezi dinainte cu sursele tale sa-ti gasesti un job)
Plasament Premium (cu job): 730 $ + 200 RON (iti gasesc ei locul pe vreo strada jegoasa in care stergi geamuri sau un mos la fund)
Cam astea sunt preturile, deci daca stau sa ma gandesc bine, asta suna ceva gen: "Dau bani, ca sa primesc bani, lucrand. Si mai si vad turnu Sears si statuia libertatii" De parca m-ar incalzi pe mine ca vad nu stiu ce cladire cu oameni in costum si cu un accent spalacit de engleza conducand un mustang sau un SUV de consuma pe zi cat consuma 3 dacii intr-o saptamana. Intrebarea mea e, cum dracu faci tu rost de bani? Ma-ta si tactu nu-ti dau atata ca probabil suma salariilor lor e cam pe atat, si mai au de platit intretinere si alea alea.
Lulu spune ca astia au venit deja cu o solutie.
Ca sa dai bani, sa stii ca te ajuta si banca (nu aia din parc), adica poti face ceva imprumut, dar tu tre sa-i dai inapoi, daca nu i-ai dat inapoi si bineinteles cu ceva comision, esti supt.
Poti primi un loc de munca, dar tre sa te rupi 8 ore pe zi cu nu stiu ce rutina de 2 lei, in care se spune ca ai posibilitatea sa-ti acoperi suma pe care ai platit-o + inca ceva ce ai putea sa cheltui tu cand te intorci acasa. (iti iei apartament si masina, ca in vise!)
Lucrurile nu stau asa, cand te gandesti ca te duci in America, iti trebuie viza. Nu ai primit viza, iar esti supt ca tre sa dai inapoi probabil banii pe care i-ai primit de la banca + ca esti in gaura cu probabil 200 de euro. (cam atata era parca pentru viza nu?)
Daca stau sa ma gandesc bine, vara asta probabil trebuie sa vad toti studentii pe plaja in Grecia servind bauturi racoritoare unui burtos. Aproximativ pe toti pe care ii cunosc vor sa plece la vara in afara, sa lucreze, si eu ma intreb, daca tot ne vedem toti acolo, nu ne gasim la o bere dupa munca? Vad ca toti avem loc, si toti avem sanse sa plecam, dar nu prea.
Se muta Romania in Grecia si in Spania, in America deja is prea multi mexicani si chinezi.
Noi sa fim sanatosi... si lulu.
Lulu va recomanda: o melodie
miercuri, 10 februarie 2010
Ma las de fumat.
Comfortabil ca intr-o panza de paianjen decid sa-mi scot capul din carapace, adica sa mai ies din camera cateodata sa-mi fac de mancare.
Alaturi de un compatriot noi marsaluim spre frumosul nostru oficiu, unde au loc diferite dezbateri, bineinteles exista si un personaj fictional, sa-l numim... seful de camin, unde.. surprinzator am aflat ca vorbeste engleza foarte bine de parca era limba lui nativa.
Acest personaj fictiv, fericit ca a putut sa-si scoata limba din grota posterioara a tuturor celor care au 'pozitii politice' in organizatia de studenti pentru a obtine un loc in caminu de lux la care eu ma intreb cum naiba am ajuns aici ca nu m-a batut norocu pana acum asa bine (sa trecem peste pauza asta), respectivu a decis sa-si expuna inteligenta sa lingvistica de fata cu mine si un nou coleg de camin, care era strain.
Fara sa vreau aud numeroase cuvinte mari gen "improvement" si "desirable" combinate cu termeni din limba noastra "bursă" si "camin". Am avut noroc ca aveam stomacu lipit de spate ca altfel as fi ras cu multa saliva peste fata lui incat avea nevoie de o umbrela de doua persoane (sa-l protejeze si pe lulu) la fraza: "Yesterday, I come to camin and now i hope i'm ok.... i hope i don't lose my bursa".
Trecand peste expunerea culturala a maretului om, ajung sa-mi vad de treaba fara sa mai fiu atent la conversatia din fundal.
Dupa numeroase lupte cu uleiul incins de a nu si pune amprenta pe unul din tricourile recent spalate, am facut pentru prima oara snitele. Sincer, sunt bune, dar mai bune cand nu sunt ale mele (multumiri pentru cei care m-au hranit pana acum), si cand nu se duc repede.
Am observat ca in 5 minute doi oameni pot termina un piept de pui intreg destul de bine facut alaturi de o portie copioasa de piure. Era prima mancare calda facuta cu mana mea (si cu ajutorul compatriotului) de cand sunt in vacanta aici. Misiune indeplinita.
Trecem la partea principala a acestei postari. Ma las de fumat.
Este aproximativ a 11-a (12-a sau a 13-a) oara cand spun acest lucru cand sunt treaz, si sincer, cand eram treaz nu puteam sa ma tin de promisiune. Am fost treaz, a 2-a zi fumam. Am fost beat, am promis ca ma las de fumat, am rezistat o luna.
Prietenii m-au facut sa fumez, eu nu puneam gura pe tigara daca nu mi-o intindea altul. Dar nu e bine sa dau vina pe altii, si mie mi-a placut, si inca in ce fel ma trezea dimineata, mi se oferea pe tava ca dulceatza dupa masa sau in plimbarile lungi, scurte, intr-un pub, sau alaturi de iubita mea bruneta cu 7% alcool, Silva - combinatie perfecta. Insa, tot ce e frumos trece, pentru ca asa decid eu sa treaca, acum. Am petrecut 4 ani frumosi alaturi de tigari, si la fel ca si perioada de liceu, tre sa se termine.
De azi nu mai fumez, insa si acum imi trece prin minte...
Se deruleaza un film frumos, cu efecte speciale, olfactive si tactile, in care fumul canceros al unui soldatel alb imi inunda plamanii, provocandu-mi o placere mult mai buna decat orice alt lucru in momentul acela, inhaland mult, expir, rar sau mai repede, cu cerculete sau fara, sau doar lasand fumul sa se duca in voia lui prin camera, lasand in urma cateva forme de aer colorat de boala ce tocmai a ajuta la un proces de imbatranire a tenului, innegrirea dintilor si de a reimprospata respiratia intr-un sens negativ. Placerea vine din lucruri marunte.
Atat de marunte incat 20 de bucati te costa o paine, doua conserve de pateu si o doza de bere. (lucruri esentiale pentru un student). Asta a fost lulu.
Privesc atent la cele doua scrumiere pe care le am in camera. Toate contin soldati albi, cazuti la datorie, innegrind scrumiera de praf de parca au fost victime al unui vulcan nervos, transformati in cenusa in urma unei placeri de scurta durata.
Simt cum trece aceasta descriere prin mine si prin vocea lui lulu si ma tot impinge sa ma duc, sa cumpar, sa iau, sa fumez, sa nu dau la nimeni. Insa presimt ca lenea e mai puternica decat dependenta.
Avand in vedere ca e prima zi, o sa fie o nimica toata pentru restul saptamanii.
Noapte buna.
Multumesc lenei.
Alaturi de un compatriot noi marsaluim spre frumosul nostru oficiu, unde au loc diferite dezbateri, bineinteles exista si un personaj fictional, sa-l numim... seful de camin, unde.. surprinzator am aflat ca vorbeste engleza foarte bine de parca era limba lui nativa.
Acest personaj fictiv, fericit ca a putut sa-si scoata limba din grota posterioara a tuturor celor care au 'pozitii politice' in organizatia de studenti pentru a obtine un loc in caminu de lux la care eu ma intreb cum naiba am ajuns aici ca nu m-a batut norocu pana acum asa bine (sa trecem peste pauza asta), respectivu a decis sa-si expuna inteligenta sa lingvistica de fata cu mine si un nou coleg de camin, care era strain.
Fara sa vreau aud numeroase cuvinte mari gen "improvement" si "desirable" combinate cu termeni din limba noastra "bursă" si "camin". Am avut noroc ca aveam stomacu lipit de spate ca altfel as fi ras cu multa saliva peste fata lui incat avea nevoie de o umbrela de doua persoane (sa-l protejeze si pe lulu) la fraza: "Yesterday, I come to camin and now i hope i'm ok.... i hope i don't lose my bursa".
Trecand peste expunerea culturala a maretului om, ajung sa-mi vad de treaba fara sa mai fiu atent la conversatia din fundal.
Dupa numeroase lupte cu uleiul incins de a nu si pune amprenta pe unul din tricourile recent spalate, am facut pentru prima oara snitele. Sincer, sunt bune, dar mai bune cand nu sunt ale mele (multumiri pentru cei care m-au hranit pana acum), si cand nu se duc repede.
Am observat ca in 5 minute doi oameni pot termina un piept de pui intreg destul de bine facut alaturi de o portie copioasa de piure. Era prima mancare calda facuta cu mana mea (si cu ajutorul compatriotului) de cand sunt in vacanta aici. Misiune indeplinita.
Trecem la partea principala a acestei postari. Ma las de fumat.
Este aproximativ a 11-a (12-a sau a 13-a) oara cand spun acest lucru cand sunt treaz, si sincer, cand eram treaz nu puteam sa ma tin de promisiune. Am fost treaz, a 2-a zi fumam. Am fost beat, am promis ca ma las de fumat, am rezistat o luna.
Prietenii m-au facut sa fumez, eu nu puneam gura pe tigara daca nu mi-o intindea altul. Dar nu e bine sa dau vina pe altii, si mie mi-a placut, si inca in ce fel ma trezea dimineata, mi se oferea pe tava ca dulceatza dupa masa sau in plimbarile lungi, scurte, intr-un pub, sau alaturi de iubita mea bruneta cu 7% alcool, Silva - combinatie perfecta. Insa, tot ce e frumos trece, pentru ca asa decid eu sa treaca, acum. Am petrecut 4 ani frumosi alaturi de tigari, si la fel ca si perioada de liceu, tre sa se termine.
De azi nu mai fumez, insa si acum imi trece prin minte...
Se deruleaza un film frumos, cu efecte speciale, olfactive si tactile, in care fumul canceros al unui soldatel alb imi inunda plamanii, provocandu-mi o placere mult mai buna decat orice alt lucru in momentul acela, inhaland mult, expir, rar sau mai repede, cu cerculete sau fara, sau doar lasand fumul sa se duca in voia lui prin camera, lasand in urma cateva forme de aer colorat de boala ce tocmai a ajuta la un proces de imbatranire a tenului, innegrirea dintilor si de a reimprospata respiratia intr-un sens negativ. Placerea vine din lucruri marunte.
Atat de marunte incat 20 de bucati te costa o paine, doua conserve de pateu si o doza de bere. (lucruri esentiale pentru un student). Asta a fost lulu.
Privesc atent la cele doua scrumiere pe care le am in camera. Toate contin soldati albi, cazuti la datorie, innegrind scrumiera de praf de parca au fost victime al unui vulcan nervos, transformati in cenusa in urma unei placeri de scurta durata.
Simt cum trece aceasta descriere prin mine si prin vocea lui lulu si ma tot impinge sa ma duc, sa cumpar, sa iau, sa fumez, sa nu dau la nimeni. Insa presimt ca lenea e mai puternica decat dependenta.
Avand in vedere ca e prima zi, o sa fie o nimica toata pentru restul saptamanii.
Noapte buna.
Multumesc lenei.
marți, 9 februarie 2010
'ere we go
Prima postare, dupa indelungi sedinte si brainstormings am decis sa creez acest minunat lacas al gandurilor mele. Bineinteles ca nu trebuie sa te astepti ca eu sa vars totul acum si sa ma cunosti... slabe sanse.
Intrebari de la fani si de la lulu:
Am stat si m-am gandit, oare e bine daca incep sa fac si eu un blog si sa povestesc ce-mi trece mie prin cap?
Evident ca nu a durat prea mult sa-mi afisez in minte total altceva pentru ca probabil nu mi se pare asa de interesant sa mi expun ganduri si diferite idei, atitudini fata de viata de zi cu zi a mea sau a altora aici pe blog, dar... o sa fac asta.
Sa-i dau ceva personalitate blog-ului?
Probabil, pe viitor, sa vedem ce parere are lulu in momentul de fata.
Cine-i lulu?
O sa aflii, da nu acum. (prietenii stiu de ce, prietenii stiu cine-i lulu, tu nu-mi esti prieten deci nu aflii)
O sa ne plictisesti?
Lulu: nu
Eu: da
Alte detalii ce ar trebui sa ne dai drept o introducere la acest blog?
Bea ceva inainte sa citesti, ascunde cutitele si eventual tot ce ar putea fi folosit drept streang.
Nu te prezinti inainte sa pleci?
Alex, student, parazit.
Prima postare, dupa indelungi sedinte si brainstormings am decis sa creez acest minunat lacas al gandurilor mele. Bineinteles ca nu trebuie sa te astepti ca eu sa vars totul acum si sa ma cunosti... slabe sanse.
Intrebari de la fani si de la lulu:
Am stat si m-am gandit, oare e bine daca incep sa fac si eu un blog si sa povestesc ce-mi trece mie prin cap?
Evident ca nu a durat prea mult sa-mi afisez in minte total altceva pentru ca probabil nu mi se pare asa de interesant sa mi expun ganduri si diferite idei, atitudini fata de viata de zi cu zi a mea sau a altora aici pe blog, dar... o sa fac asta.
Sa-i dau ceva personalitate blog-ului?
Probabil, pe viitor, sa vedem ce parere are lulu in momentul de fata.
Cine-i lulu?
O sa aflii, da nu acum. (prietenii stiu de ce, prietenii stiu cine-i lulu, tu nu-mi esti prieten deci nu aflii)
O sa ne plictisesti?
Lulu: nu
Eu: da
Alte detalii ce ar trebui sa ne dai drept o introducere la acest blog?
Bea ceva inainte sa citesti, ascunde cutitele si eventual tot ce ar putea fi folosit drept streang.
Nu te prezinti inainte sa pleci?
Alex, student, parazit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
