Ma las de fumat.

Comfortabil ca intr-o panza de paianjen decid sa-mi scot capul din carapace, adica sa mai ies din camera cateodata sa-mi fac de mancare.

Alaturi de un compatriot noi marsaluim spre frumosul nostru oficiu, unde au loc diferite dezbateri, bineinteles exista si un personaj fictional, sa-l numim... seful de camin, unde.. surprinzator am aflat ca vorbeste engleza foarte bine de parca era limba lui nativa.

Acest personaj fictiv, fericit ca a putut sa-si scoata limba din grota posterioara a tuturor celor care au 'pozitii politice' in organizatia de studenti pentru a obtine un loc in caminu de lux la care eu ma intreb cum naiba am ajuns aici ca nu m-a batut norocu pana acum asa bine (sa trecem peste pauza asta), respectivu a decis sa-si expuna inteligenta sa lingvistica de fata cu mine si un nou coleg de camin, care era strain.

Fara sa vreau aud numeroase cuvinte mari gen "improvement" si "desirable" combinate cu termeni din limba noastra "bursă" si "camin". Am avut noroc ca aveam stomacu lipit de spate ca altfel as fi ras cu multa saliva peste fata lui incat avea nevoie de o umbrela de doua persoane (sa-l protejeze si pe lulu) la fraza: "Yesterday, I come to camin and now i hope i'm ok.... i hope i don't lose my bursa".

Trecand peste expunerea culturala a maretului om, ajung sa-mi vad de treaba fara sa mai fiu atent la conversatia din fundal.

Dupa numeroase lupte cu uleiul incins de a nu si pune amprenta pe unul din tricourile recent spalate, am facut pentru prima oara snitele. Sincer, sunt bune, dar mai bune cand nu sunt ale mele (multumiri pentru cei care m-au hranit pana acum), si cand nu se duc repede.
Am observat ca in 5 minute doi oameni pot termina un piept de pui intreg destul de bine facut alaturi de o portie copioasa de piure. Era prima mancare calda facuta cu mana mea (si cu ajutorul compatriotului) de cand sunt in vacanta aici. Misiune indeplinita.

Trecem la partea principala a acestei postari. Ma las de fumat.

Este aproximativ a 11-a (12-a sau a 13-a) oara cand spun acest lucru cand sunt treaz, si sincer, cand eram treaz nu puteam sa ma tin de promisiune. Am fost treaz, a 2-a zi fumam. Am fost beat, am promis ca ma las de fumat, am rezistat o luna.

Prietenii m-au facut sa fumez, eu nu puneam gura pe tigara daca nu mi-o intindea altul. Dar nu e bine sa dau vina pe altii, si mie mi-a placut, si inca in ce fel ma trezea dimineata, mi se oferea pe tava ca dulceatza dupa masa sau in plimbarile lungi, scurte, intr-un pub, sau alaturi de iubita mea bruneta cu 7% alcool, Silva - combinatie perfecta. Insa, tot ce e frumos trece, pentru ca asa decid eu sa treaca, acum. Am petrecut 4 ani frumosi alaturi de tigari, si la fel ca si perioada de liceu, tre sa se termine.

De azi nu mai fumez, insa si acum imi trece prin minte...
Se deruleaza un film frumos, cu efecte speciale, olfactive si tactile, in care fumul canceros al unui soldatel alb imi inunda plamanii, provocandu-mi o placere mult mai buna decat orice alt lucru in momentul acela, inhaland mult, expir, rar sau mai repede, cu cerculete sau fara, sau doar lasand fumul sa se duca in voia lui prin camera, lasand in urma cateva forme de aer colorat de boala ce tocmai a ajuta la un proces de imbatranire a tenului, innegrirea dintilor si de a reimprospata respiratia intr-un sens negativ. Placerea vine din lucruri marunte.

Atat de marunte incat 20 de bucati te costa o paine, doua conserve de pateu si o doza de bere. (lucruri esentiale pentru un student). Asta a fost lulu.

Privesc atent la cele doua scrumiere pe care le am in camera. Toate contin soldati albi, cazuti la datorie, innegrind scrumiera de praf de parca au fost victime al unui vulcan nervos, transformati in cenusa in urma unei placeri de scurta durata.
Simt cum trece aceasta descriere prin mine si prin vocea lui lulu si ma tot impinge sa ma duc, sa cumpar, sa iau, sa fumez, sa nu dau la nimeni. Insa presimt ca lenea e mai puternica decat dependenta.

Avand in vedere ca e prima zi, o sa fie o nimica toata pentru restul saptamanii.

Noapte buna.
Multumesc lenei.